1 mai 2014

DEFRISAREA VERDELUI URBAN



Asociația Peisagiștilor din România – AsoP, Filiala Teritorială Vest supune atenției publice articolul prof. univ. dr. arh. Teodor Octavian Gheorghiu, cadru universitar al Facultății de Arhitectură și Urbanism din Timișoara dar și citadin al Aradului, referitor la mutilațiile efectuate asupra arborilor stradali din municipiu. 

Nu putem să nu remarcăm atât prin observație directă cât și prin numeroasele sesizări care se fac în special în cadrul rețelelor de socializare, un fenomen la scară națională de masacrare a vegetației dendrologice prin tăierea drastică a coronamentului arborilor. Amintim doar câteva astfel de exemple din țară şi care la nivelul opiniei publice au avut un mare ecou: tăierea teilor de pe Bulevardul Ştefan cel Mare (Iași), eliminarea vegetației arbustive şi arboricole din Piața Bălcescu (Timișoara) pe motiv că sunt: „iesiţi din durata lor de viaţă” sau „expiraţi” (ing.Nicolae Robu, primar, Municipiul Timişoara), tăieri iraționale asupra arborilor de pe strada Mărășești (Arad) ş.a. În realitate, acest tip de intervenții iresponsabile se manifestă la o scară mult mai mare cu efecte puternice asupra diminuării calității mediului urban, atât sub aspect ecologic cât și estetic.

În sprijinul administrațiilor locale, direct răspunzătoare în astfel de situaţii, în luna februarie a anului în curs, Asociația Peisagiștilor din România – AsoP, Filiala Teritorială Vest a trimis Primăriei Municipiului Arad, Agenției pentru Protecția Mediului Arad și Gărzii Naționale de Mediu, Comisariatul Județean Arad un ghid pentru îngrijirea arborilor urbani, denumit “Instrucţiuni pentru pregătirea din pepinieră şi întreţinerea arborilor stradali, pe baza reţetelor eliberate după efectuarea analizelor foliare şi aplicarea tăierilor adecvate”  un demers inițiat de domnul ing. Dr. (dendrolog) Ionel Lupu, președinte al Asociației Dendro-Ornamentale „Anastasie Fătu” din Iaşi. Acest ghid, promovat la scară națională se dorește a fi un minim de literatură de specialitate pentru cei care administrează spațiile verzi din municipiul Arad, în vederea salvării şi protecţiei arborilor urbani, care nu prezintă semne de uscare accentuată sau risc sporit de cădere şi prin urmare cauzatori de vătămări umane sau daune materiale. Spre informarea publică conținutul ghidului însoțește prezentul demers.

Prin această intervenție publică Asociația Peisagiștilor din România – AsoP, Filiala Teritorială Vest sprijină luarea de poziţie al prof. univ. dr. arh. T.O.Gheorghiu și consideră benefică informarea arădenilor asupra fenomenului de „defrișare a verdelui urban„ la care toți aceștia asistă și participă.


Asociația Peisagiștilor din România – AsoP, Filiala Teritorială Vest
Ing.peis.Raluca Rusu
Vicepreşedinte

“UNIVERSUL VERDE” AL LOR ÎL FACE CENUŞIU PE AL NOSTRU


NOTĂ: Textul este scris în decembrie 2013; nu l-am modificat, pentru că cele semnalate atunci sunt valabile şi astăzi, în martie 2014.
Pe la începutul lui noiembrie, pe străzile Aradului pe care trec de obicei, şi-au făcut apariţia oamenii de la “Universul verde”, firmă de “întreţinere” a spaţiilor verzi despre care am aflat că este foarte agreată de Primărie. Aşa se face că echipelor de la direcţia “Spaţiile verzi” (până acum câţiva ani singura care activa în domeniu) li se adaugă cele de la “Universul verde”. Ambele sunt “verzi”, dar, probabil doar pentru că au drept obiect de activitate verdele urban. Ce fac cu el e altă poveste. După ce trec şi unii şi alţii, peisajul devine cenuşiu,  adică mort sau pe moarte.

Cum se procedează? Există străzi pe care se operează predilect. Mărăşeşti, de pildă. Acolo, acum vreo 6 ani “Spaţiile verzi” ale Primăriei “toaletau” zdravăn ambele aliniamente de arbori falnici, în ciuda unor proteste (timide, e adevărat) ale riveranilor. Între timp, fosta atmosferă plăcută a străzii este uitată; pe chinuitele trunchiuri ale arborilor cresc ceva mlădiţe. La începtul lui 2013, sunt tăiate şi ele, de data asta de “Universul Verde”, după care, iarăşi chinuite, cresc din nou. Acum o lună, maşina “Universului” trece din nou pe Mărăşeşti şi lasă locul “curat”, adică nişte cioturi de trunchiuri ţipând disperat către cer. Putem crede că, enervaţi de rezistenţa arborilor, respectivii încearcă din nou să-i ucidă, dar “pe ocolite”, fiindcă tăierea din rădăcină ar fi fost sancţionată chiar şi în Arad. Trecând pe stradă observam trist că, astfel, culorile frumoase ale toamnei, cele pe care doar frunzişul arborilor le are, nu mai existau şi nu mai bucurau pe nimeni. Oricum, e greu să ştii ce soiuri de arbori sunt: tei, frasini, castani? Sunt nişte biete trunchiuri…

Un “specialist” al “Spaţiilor Verzi” poate susţine că atât timp cât arborii se chinuie să-şi refacă coroanele, “procedurile” Universului Verde sunt corecte. Arborii care nu se usucă îşi recapătă în câţiva ani un simulacru de coroană, adică ceva care poate fi contabilizat de Primărie ca mp. de spaţiu verde/cap de locuitor.  Problema este că, pentru lungi perioade de timp, arborii nu mai sunt ca înainte, că străzile oraşului arată ca după bombardament, iar locuitorii Aradului sunt văduviţi, timp îndelungat, de aerul curat pe care doar arborii îl asigură. 

Pentru cei care nu ştiu, ar trebui precizat la ce serveşte verdele urban: “fabrică” oxigen, fixează praful, neutralizează unii compuşi chimici periculoşi, umidifică aerul, umbreşte, protejează împotriva zgomotului stradal, participă la o imagine stradală plăcută şi adaptată anotimpurilor. Nu există “efecte nefavorabile”, decât doar cele născocite de minţi bolnave. 

Efectele nefavorabile (din toate punctele de vedere) sunt datorate tocmai dispariţiei unor arii importante din parcuri şi a mii de arbori stradali, însoţită de dublarea în ultimii 20 de ani a parcului auto. Doar pe B-dul Republicii, principală axă verde a centrului, volumul de verde s-a înjumătăţit în ultimii 2 ani !

Una dintre consecinţe, între multe altele: dinamica ascendentă a îmbolnăvirilor de cancer pulmonar, care au drept cauză majoră poluarea aerului. De pildă, între 2011 şi 2012 numărul noilor îmbolnăviri în Arad a crescut de la 22 la 94 (adică de mai bine de 4 ori!), iar numărul deceselor de la 165 la 219 (adică cu ¼). Doar în 2009 s-au înregistrat valori mai mari sau apropiate iar, încercând să aflăm care poate fi cauza, constatăm că începuseră de câţiva ani “programele de toaletare” la scară urbană, care au cuprins, la scurt timp, şi axa centrală. Dar cancerul pulmonar constituie doar vârful aisbergului. Restul este constituit din cancere şi boli de piele, din felurile boli alergice, imunologice şi ale plămânilor, care, însumat, totalizează probabil valori cu patru zero-uri. Spitelele din Arad sunt convins că au statistici detaliate. În privinţa acestei dinamici a îmbolnăvirilor şi deceselor, curios este faptul că în ultimele două decenii, aproape toată industria Aradului, adică factorul dominant al poluării urbane, a dispărut. Înseamnă că motivul îmbolnăvirilor trebuie căutat în alte componente ale vieţii urbane, în raportul dintre factorii pozitivi şi cei  negativi actuali, din ultimii făcând parte, evident, diminuarea verdelui urban.

Revenind la “toaletări”, de câţiva ani, şi eu şi cei din jurul meu am avut curiozitatea să discutăm cu respectivii de la “Universul Verde” în timp ce se “produceau” pe străzile oraşului. În primul rând, am observat că nu le place aparatul de fotografiat. Se tem să fie fotografiaţi. De ce, dacă totul e în ordine? Dacă se schiţa un dialog, era limpede că lucrătorii cu “drujbă”nu ştiau ce fac. Nu ştiau că “toaletare” înseamnă tăierea cu grijă a cca. 15-20 %  din coroană (modul de tăiere depinzând şi de soi), nu 95%! şi se uitau miraţi la şefi. “Şefii” nu ştiau nici ei nimic şi, ridicând din umeri, dădeau vina pe Primărie, care ar cere firmei să radă cât se poate de mult din coroanele arborilor. Aşadar, ne aflăm în faţa unor variante diferite de ignoranţă ca suport şi cauză a tăierilor. Dar, între cauze există şi factorul “economic”, atât timp cât firma este logic să fie plătită în funcţie de cât de mult taie, de cât de multe camioane cu crengi şi frunze rezultă din această “întreţinere a spaţiilor verzi” (aşa apare în bugetul Primăriei) şi asta explică multe lucruri. 

Datele despre buget puse în circulaţie de Primărie sunt concludente. Faţă de o sumă totală al cheltuielilor care oscilează în jurul a 500.000.000 de lei, în 2013 erau prevăzute cca. 12%, adică 57.000.000 de lei (cca. 13.000.000 de euro) pentru “întreţinere grădini publice, parcuri, zone verzi, baze sportive şi de agrement” (din totalul de cca. 84.000.000 de lei atribuiţi sectorului “cultură, recreere, religie”, din care face parte). Din datele puse în circulaţie de presă, strict legat de întreţinerea spaţiilor verzi, Primăria ar fi fost dispusă să aloce prin licitaţie, între 1.370.000 şi 2.740.000 lei (sume dificil de corelat cu bugetul) anual. Doar “studiul“ pentru spaţii verzi (s-ar putea să se fi făcut, deja) s-ar fi ridicat la cca. 450.000 lei (100.000 euro). În acelaşi timp, suma alocată sănătăţii (este adevărat, adăugată  sumelor alocate de Consiliul Judeţean) este de cca. 3.600.000 lei, iar cea destinată “reducerii poluării” este de 184.000 lei. Concluzionând, dacă este să judecăm după ce se vede pe străzile oraşului, activitatea majoră din sfera “întreţinerii spaţiilor verzi” este defrişarea de care vorbeam anterior, care este plătită cu o sumă anuală considerabilă.


Prin urmare: care este rostul acestor tăieri? Greu de spus, dar ilogicul şi paradoxul situaţiei se relevă simplu : utilizându-se banii noştri, ni se făureşte un mediu agresiv pe termen lung. Pentru “ei” este o simplă afacere. Pentru “noi” e o chestiune vitală. Deci, universul lor verde nu e acelaşi şi pentru noi. Pentru noi se transformă într-un univers cenuşiu. 

Concluzia este mai mult decât clară: dacă “responsabilii” domeniului (“spaţiile verzi” din Primărie, “protecţia mediului”, “sănătatea publică” “protecţia monumentelor” şi altele nu-şi corelează datele şi nu se stopează defrişarea verdelui urban, decesele din cauze legate de poluare pot atinge valori halucinante, iar imaginea Aradului va fi definitiv asemănătoare unui oraş bombardat, la distanţe stelare de conceptul de “oraş european” şi, mai ales, de posibilă “capitală culturală a Europei”. Şi cum rămâne cu “Universul verde”? Sunt două variante: fie dispare, fie aruncând drujbele, devine cu adevărat generator de verde.

PS. Imaginile însoţitoare sunt din acelaşi loc, Str. Mărăşeşti, din unghiuri diferite, dar pot fi extrapolate la scara întregului oraş. Mai nou s-a ieşit şi pe şosele, unde se “toaletează” la fel de absurd. Urmează pădurile ? 

prof. univ. dr. arh. Teodor Octavian Gheorghiu